Jenika Wellington beef

Hai ca am facut si asta…..

De vreo cateva saptamani , de cand cu empanaditele arhentiniene , mi-a tot stat in gand si in gat , gustul suav si dulce al unei vaci argentiniene torturata culinar in fel si chip. Acum , nu ma bag  in politica externa englezeasca si nici in ciorba maldivelor , da tare treaba buna facura englezii astia cu vacile.Cum care??? Vaca de Wellington adicatelea!!!

Simplu nu???

Si cum creatiile mele pleaca de la retete consacrate pe care le masacrez in stilul meu propriu si in functiie de starile matinale de fiecare zi, zis si facut.

1 mushiulet de vacuta tanara arhentiniana curatat de grasime

300 gr aluat

1 ceapa mare alba

200 grame ciuperci conservate sau proaspete

100 grame branza tip palmito

150 gr margarina

100 gr jamon de pui

100 gr pateu de ficat

sare , piper , cimbru , oregano , condimente mixte

Si acum explicatiile mele:

Reteta originala este alta. Adica …. aluatul este frantzusesc in reteta original , nu ca cel utilizat de mine , iar pateul de ficat care in reteta originala ar fi trebuit sa fie de inalta tinuta clasica franceza si culinara(pâté de foie gras) , l-am inlocuit cu un pateu simplu din comertul nostru de toate zilele, de la pulperia(bazarul) unui chinez . In rest , liniile si directia spre care m-a purtat aceasta vaca arhentiniana si muschiul sau a fost urmatoarea…..

Dupa toate acestea si fiind zise si ultimele cuvinte , nu pot sa nu cred ca o sticla pantecoasa de vin rosu vartos , de pe dealurile si vaile largi ale Maipo din Chile , nu ar fi un insotitor placut pentru desfatarea culinara.

Precizare importanta:

In America Latina , respectiv continentele americane , marea majoritate a clientilor doritori de carne rosie , o mananca ca atare , adica in sange sau la un nivel mediu . Daca gusturile si dorintele dumneavoastra sunt spre o carne bine patrunsa si foarte , foarte gatita , e la alegerea proprie si este clar ca o sa fie necesar un timp mai mare de coacere. Altfel….

Pohta mare!!!